Tuesday, October 31, 2006

o fi paradox si nu imi dau eu seama?

Se spune despre creier uman ca este o minune. Daca urmaresti pe Discovery un documentar despre viata creierului uman, despre structura, functii si capacitatiile extraordinare ale acestui organ, iti pui mainile in cap! Te minunezi la fel de mult ca la un documentar despre extraterestri. Mda...

Se spune ca suportul vietii noastre psihice este creierul (in cea mai mare parte pare logic).
Atunci de ce naiba te apuca tremuratul la vreun interviu de angajare pentru ca, vezi doamne, ai primit un sut in fund in copilarie sau multe alte chestii de genul asta ? Au aparut sute de carti de sfaturi practice despre cum trebuie sa: fii independent, sa iti depasesti timiditatea, sa gasesti dragostea adevarata, sa faci o placinta, sa fii optimist, sa faci sex, sa fii un bun parinte, cum sa te comporti dupa 40 de ani, despre cum sa colaborezi eficient cu strainii, cum sa te bucuri de ce ai, cum sa fii student, cum sa faci o buna impresie, samd.
De ce psihismul nostru este atit de vulnerabil ? De ce avem nevoie de atit de multe atele in care sa ne sprijinim ? De ce toate astea daca creierul uman este o minune?!
Unde e problema? Unde e minciuna?
Eu cred ca, din start am apucat-o pe un drum gresit, ce sa mai vorbim...
Sper ca, in viitorul apropiat (¡) sa apara ghiduri (sfaturi practice) despre: cum sa levitezi, cum sa citesti gindurile oamenilor morti, cum sa faci o religie, cum sa devii nemuritor, cum sa te transformi in broasca raioasa, cum sa devii batman, cum sa iti faci o cabana pe soare, cum sa devii zeul oii samd
Mda...

Thursday, October 26, 2006

Cand eram tanar, beam bere cu un inger paros. Astazi ingerii s-au tuns.
Iar unii dintre ei au lasat alcoolul la o parte...

Asta e, mi s-a raspuns, si ingerii se maturizeaza, ce credeai ? ...

Ce sa zic...asa e...dar parca totusi...in halul asta ? Unde e consecventa angelica?

Thursday, October 19, 2006

Diseara merg pe stadion.
Joaca Rapidul.

Mersul la stadion e un medicament. Ai nevoie sa vezi din cand in cand multimi de oameni extaziate/nervoase. Nimic nu se compara cu senzatia de siguranta pe care o ai cand esti in mijlocul alor tai. Simti pur si simplu ca glasul tau e mai puternic de zeci de mii de ori, ca gestul ritualic al fularului e cel mai maret din cate exista.

Clipa de eliberare a golului. Fericirea ce-ti electrizeaza parul, ridicandu-l. Urletul victoriei. Multumirea ce o vezi in fiecare privire. Nimeni nu e trist, ochii stralucesc privind prin verdele gazonului. E o lume perfecta, utopica.

Nu e nevoie de mai mult. Te intorci acasa secatuit si fericit... Omul social din tine e satisfacut. Se poate intoarce linistit in vagauna lumii virtuale in care isi traieste spaimele.

Curat si Proaspat.