m-am insurat. splendid. ce urmeaza ?

feluri de mancare satioase, gen ciorbitza + tocanitza + conopidza. burta primeaza, nu gustul. nu mai e ca inainte, cand gatea ceva doar ca sa-ti starneasca pofta, acum treaba e sa fie maţu' plin, doldora de cacat si paine. pentru ca daca e plin cu de toate, nu mai ai timp decat pentru siesta, uiti de dragoste, gata, doar cacat si paine.

sexul e saptamanal, duminica , atunci cand si ei ii e prea sila sa gateasca. si vi se face foame la amandoi, deci na, nu mai dormi garaind din cand in cand a usturoi, ci dai din buci fix de 2 ori...siesta duminicala pe care o urasti si incepi sa astepti ziua de luni, sa te distrezi la serviciu cu baietii, de-asta e bine sa te insori, devii mai productiv, sefii te iubesc in timp ce nevasta iubeste pe altul.


m-am insurat. splendid. sunt sigur ca nu or sa mi se intample mie toate astea, iti zambesc de sub chelie, din spatele burtii.

cand imi va putrezi zambetul, voi ramane doar cu amintirile, bune si rele.

va fi liniste, fara vocea aia care ma convinge de fiecare data ca am procedat bine, chiar si atunci cand fac lucruri urate, vocea aia care imi scuza faptele si ma face sa fiu plin de sine si de jeg.

vocea aia ce, scrie in toate manualele de scoala, ma defineste ca om cu personalitate si puternic.

dupa moarte e ca dimineata in fata oglinzii, doar ca e liniste... nu mai e nimeni care sa-mi spuna ca totul e ok.

glasul care ma scuza amuteste pe vecie.

Iata dovada ca Irina Margareta Nistor traducea gresit unele cuvinte!

[Later update] Si totusi....

in spatele peretilor se simte groaza. luminile albastrui ale televizoarelor se sting tarziu, in noapte, atunci cand cerul capata aceeasi culoare artificiala, electrica. insomniile batranilor inseamna dragoste de viata. timpul e pe sfarsite, nu-l irosi dormind.

blocul e imbibat cu groaza. peretii se scorojesc de la aceasta groaza umeda, igrasie rece si cu miros de mucegai. asa ca batranii din bloc s-au decis sa varuiasca din nou casa scarii. a treia oara in ultimii 5 ani. var alb, miros de uscat. groaza insa e tot acolo, dedesubt.

ne miscam undeva intre somn si moarte. si nu o spun eu, ci cantecele o spun. o mie de vise ingramadite in blocul verde de 10 etaje. si stiu cu siguranta ca maine vor fi 999.

stiu cu siguranta ca de maine un vis nu va mai umezi peretii cu groaza de timp.

ai intrat urland in lumea viselor mele, injurand orice vis care-ti iesea in cale, ai vrut sa le arati cine e sefu, nu? recunoaste ca asta a fost, toate visele iti stiu acum de frica, stau pitite prin colturile memoriei, terorizate ca ai putea aparea din clipa in clipa.

cand ai iesit, picioarele iti miroaseau a sange. de-asta cearsaful e rosu, doar de asta.

intre cele doua terase pline de burti si hahaieli, cantecele se izbeau unele de altele spargandu-se in mii de cioburi.urechile desculte erau ranite instantaneu. multe plangeri, asurzeli, clienti nemultumiti.

patronii ambelor baruri au vrut sa anagajeze o pereche de urechi echipata corespunzator care sa patruleze printre baruri, avand grija ca nimeni sa nu pateasca nimic.

cand au ajuns la ministerul muncii, o functionara i-a intrebat ce meserie sa treaca in cartea de munca. patronii au raspuns : bodyguard de urechi. functionara a strambat din nas si le-a respins cererea pe motiv ca nu exista aceasta meserie in nomenclator.

patronii au plecat nervosi pe birocratia noastra proverbiala zicand ca au sa rezolve cum stiu ei situatia. pana la urma au angajat o pereche de urechi la negru.

cand treceti pe-acolo il veti vedea cum se plimba printre terase, cu mainile in buzunare, atent la cioburi, un bodyguard de urechi nervos si frustrat pe situatia meseriei lui. orice il veti intreba va va raspunde invariabil ca era mai bine inainte de revolutie.

 

 

o buburuza maro ii stralucea in coltul gurii.
"iarasi a mancat biscuiti cu ciocolata" gandi el.
o lacrima i se scurgea pe obraz, navalind categoric spre insecta din capatul buzelor.
"sa-i spun sa faca asa, cu limba, sa se curete? sau sa o sterg eu ?".
- a murit tata, spuse ea cu durere in glas.

se apropie grav de ea stergandu-i usor si lacrima si buburuza.
- imi pare rau.

"gata. acum arata mult mai bine" isi zise el fericit.

idei bune, idei care ar fi influentat cumva mersul natural al lucrurilor, idei aprox. geniale si nu numai, toate le-am uitat.

glume de care radeau oamenii cu tot cu dinti si ochi, glume isterice din care cativa mai slabi de picioare au ramas cracanati de ras, glume serioase cu lacrimi in ochi, toate le-am uitat.

intamplari incredibile, una din ele era atat de neveridica incat atunci cand ma aflam in mijlocul ei mi se parea ca-mi aud sforaitul, intamplari pline de intelepciune, altele pline de fantezii si corpuri, toate le-am uitat.

cateva organe au platit scump pentru asta, insa resetul de creier merita toti ficatii.
m-am intors din concediu.
zambesc ca prostu in fata monitorului plin de cacat.

zi de zi te trezesti infasurat in asfaltul negru canicular si mergi cu viteza regulamentara spre moarte.
smoala se topeste si se strecoara tiptil in sufletul tau, lipindu-se impecabil de costumul tau impecabil.
acusi e ziua de salariu, bani buni pentru o moarte linistita.
si vad cum la marginea zambetului e craniul.
la marginea zambetului ti se vede craniul.
craniul coborand usor prin canin.

anti-precoce.

"nopti in satin alb
nu ajung niciodata la sfarsit"

deci e de bine ;)

azi sunt calm, aseara am facut pogo, azi e bine.
manu chao, a doua oara. la sziget a fost mai dur, dar mai frumos.
que paso que paso?!

am vazut un tatuaj deosebit, pe un brat de marinar de dambovita, intr-o zi oarecare de iunie, intr-un loc prafuit din prafuitul bucuresti.

nu era nici ancora, nici sirena, nici love, nici nume de gagica. culoarea insa, era acel celebru albastru nu de voroneţ, ci de jilava.

tatuajul intruchipa un portret de femeie. o femeie cu ochelari si par permanent, genul de vanzatoare care iti da bacsisul inapoi, freza din anii 80-90, ochelari cu rama de plastic din ala de faceam fumigene cand eram mici.

pentru o clipa am crezut ca am iluzie optica. antebratul s-a rasucit, ochelarii au ramas nemiscati tintuiti fiind de privirea mea perplexa, doar freza s-a miscat un pic.

permanentul se confunda cu parul de pe brat, la fel de creţ, nu la fel de albastru. nici o iluzie.

eram in autobuz si in spatele meu s-a asezat o femeie trista.
eu transpiram si ma gandeam la bere, ea nu se gandea la bere, dar transpira.
femeia trista vorbea la telefon despre despartire si despre cat de groaznici sunt barbatii.
mie mi-era sete, mai aveam 2 statii pana la Universitate si de-abia asteptam sa cobor.
ea mergea la gara si zicea ca nu se mai intoarce in Bucuresti niciodata.
eu ma gandeam ca bine ca e sambata, ca nu e aglomerat si ca am sa ajung repede.
ea povestea in engleza faza despartirii,
eu mi-am zis ca e si asta o forma de dedublare, sa spui in engleza cuvintele care te dor,
ea se vedea dintr-un film cu femei independente care fug in lumea larga,
eu o vedeam intr-un autobuz transpirand,
ea ar fi vrut sa piarda trenul si el sa o sune si sa se impace
eu n-as fi sunat-o si m-as fi dus la o bere,
"afara e vreme de bere si nu de impacari", mi-am zis coborand,
iar autobuzul a oftat incet si apoi a plecat plin de femeia trista.

Politetea la romani:

Unul intra la un veceu public. Femeia de la intrare il intreaba : "Nu va suparati, va cacati?".

Cu dumneavoastra carevasazica.

poveste cu final fericit.

stateau amandoi pe canapeaua flausata in incaperea intunecoasa si plina de muzica si corpuri dansante, ea sprijinita de umarul lui, el sprijinit de spatar, doi tineri romantici si lipsiti pe alocuri de chef.

era seara de revelion si dupa sampanie si zbenguiala sunt normale cateva clipe de relaxare.

dupa 10 minute s-au ridicat. el si-a pipait tricoul si a vazut ca e umed pe langa umar. "o fi adormit si i-a curs din gura", gandea el. ce situatie penibila...

cand au ajuns la lumina i-a vazut fata inundata de lacrimi. probabil ca era deprimata ca a mai trecut un an, in fine, de-astea umane , dar specific feminine...

"bine ca nu i-a curs din gura" se bucura el, apoi desfacu inca o bere.

Bucati mici de scuipat pluteau intre ei in lumina ciudata a amiezei. Cearta era la inceput. Ficusul fotosintetiza linistit, departe de forfota cuvintelor, atent doar la dioxidul de carbon rezultat din belsug in urma zbieretelor.

O cearta privita din profil are impact maxim, si din acest motiv un fotograf ii privea fascinat de la balconul blocului vecin. Meticulos infingea un bold in capul acestei privelisti, o imortaliza pe insectarul de celuloid.

Si iata cum de aceasta lumina ciudata a amiezei profitau pe rand si ficusul si fotograful.

sunt talentat in aluzii, te sparg fraiere cand vine vorba de aluzii, te calc in picioare printr-o singura aluzie obscena. cu mine nu-ti merge asa, cum vrei tu...

aluzia mi-e erecta.

fraiere.

zi fara de mail. doar bulk si sictir.
din cand in cand, o raza de soare imi incalzeste acelasi deget
cu care apas tasta r.

astept un random mai misto pe winamp. un link de cacat pe mess. o cautare ratata pe google.

iti miros ochii a verde, iar parul ti se topeste in siroaie.
simti furnicaturi si vacile domnului pe picioare,
zambilele lacrimeaza si pupilele infloresc.

stau pitit dupa monitor si astept sa vina primavara, din nou.

pe lacul IOR au inceput ratustele sa se futa.batranii le arunca bucati de paine,
ele ar vrea pagini din reviste porno.

in bucuresti libidoul are de suferit. e plin de vanatai si firmituri.

muzica buna razbate din cabina catre pasageri. lumea sta pe scaune linistita, se mai aude un claxon, o punga fâşâind, o tuse neproductiva de tabagist.

autobuzul se strecoara prin zgomotul orasului ca un sforait prin linistea noptii.

o muzica superba razbate din cabina. lumea o asculta cu ochii intredeschisi, poate din pricina soarelui diminetii, poate din pricina amintirilor. acest sofer are gusturi, e un sofer meloman. multi colegi de breasla au ales sa fie vitezomani sau mârlani, el a ales muzica.

autobuzul e plin, nimeni nu mai vrea sa coboare in zgomotul de afara, s-au pitit aici ca la pieptul mamei, stau asa, claie peste gramada, si sunt fericiti. soferul a uitat si el traseul, merge prin bucurestiul asta imprimavarit, asa, de nebun, fericit peste masura, uitand de statii si de semafoare. o umbra insa ii aparu pe fata. "daca benzina nu e, nimic nu e" , isi zise el si o coti spre un peco sa-si faca plinul.

lumea moţăia in continuare, iar muzica parea ca nu se mai termina.

leapsa cu cartile - from Andrei
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

"Cu timpul, gropile ajunsesera un scop in sine si carutele care intrau sau ieseau din curtea vel-logofatului Samoila se hurducau prin hartoapele tot mai numeroase sapate de inventiva copila, facandu-i pe surugii sa suduie in soapta.

In fata toanelor fetei sale, vel-logofatul rezista cat rezista, apoi, deoarece o iubea nespus si Despina se facuse si frumoasa, ceda in cele din urma.

Sigur, bunul-simt ultragiat al slugilor o numea 'nebuna', mai ales de cand, pe la 13 ani, Despina mesterise un sistem de sfori prin care legase orataniile doua cate doua si astfel cine intra in gospodaria prospera a boierului putea avea imaginea stranie a cate doi cocosi fugarind cap la cap cate un cuplu de gaini dezorientate.

Dar asupra acestor aspecte vom mai reveni."
(Ioan Grosan - O suta de ani de zile la Portile Orientului)

5 bloguri : Bogdan , Fotomagica , Sorin , AmbraBlu&Egon , Maestrul

Isus catre olog :
- Ridica-te... incearca sa stai normal!

intrebare :
de la o vaca nebuna se poate consuma laptele ei ? dar branza ?
sau si branza e nebuna ?

daca as fi fost hitler, as fi avut mereu tentatia sa-mi rad mustata aia de tot.

mi-ar fi dat o senzatie ciudata sa o simt acolo, mi-as fi facut un tic in a o apuca din cand in cand cu buza de jos...
faptul ca toata lumea s-ar fi uitat la un punct dintre nas si buza superioara, atunci cand le-as fi vorbit lucruri serioase (batalia de la stalingrad de exemplu), m-ar fi facut sa devin irascibil.

si pentru ca rationamentul meu e bun, se pare ca hitler a devenit.

ciclopii nu fac niciodata cu ochiul pentru ca nu ar vedea prima reactie.
unii ciclopi se nasc cu un defect, lacrimile li se scurg pe nas, nu pe unul din obraji.
ciclopii asiatici au ochii mai putin oblici decat asiaticii normali.
nu exista ciclopi pirati.