Monday, October 20, 2008

cand imi va putrezi zambetul, voi ramane doar cu amintirile, bune si rele.

va fi liniste, fara vocea aia care ma convinge de fiecare data ca am procedat bine, chiar si atunci cand fac lucruri urate, vocea aia care imi scuza faptele si ma face sa fiu plin de sine si de jeg.

vocea aia ce, scrie in toate manualele de scoala, ma defineste ca om cu personalitate si puternic.

dupa moarte e ca dimineata in fata oglinzii, doar ca e liniste... nu mai e nimeni care sa-mi spuna ca totul e ok.

glasul care ma scuza amuteste pe vecie.

Monday, October 13, 2008

Iata dovada ca Irina Margareta Nistor traducea gresit unele cuvinte!

[Later update] Si totusi....

Wednesday, October 01, 2008

in spatele peretilor se simte groaza. luminile albastrui ale televizoarelor se sting tarziu, in noapte, atunci cand cerul capata aceeasi culoare artificiala, electrica. insomniile batranilor inseamna dragoste de viata. timpul e pe sfarsite, nu-l irosi dormind.

blocul e imbibat cu groaza. peretii se scorojesc de la aceasta groaza umeda, igrasie rece si cu miros de mucegai. asa ca batranii din bloc s-au decis sa varuiasca din nou casa scarii. a treia oara in ultimii 5 ani. var alb, miros de uscat. groaza insa e tot acolo, dedesubt.

ne miscam undeva intre somn si moarte. si nu o spun eu, ci cantecele o spun. o mie de vise ingramadite in blocul verde de 10 etaje. si stiu cu siguranta ca maine vor fi 999.

stiu cu siguranta ca de maine un vis nu va mai umezi peretii cu groaza de timp.