poveste cu final fericit.

stateau amandoi pe canapeaua flausata in incaperea intunecoasa si plina de muzica si corpuri dansante, ea sprijinita de umarul lui, el sprijinit de spatar, doi tineri romantici si lipsiti pe alocuri de chef.

era seara de revelion si dupa sampanie si zbenguiala sunt normale cateva clipe de relaxare.

dupa 10 minute s-au ridicat. el si-a pipait tricoul si a vazut ca e umed pe langa umar. "o fi adormit si i-a curs din gura", gandea el. ce situatie penibila...

cand au ajuns la lumina i-a vazut fata inundata de lacrimi. probabil ca era deprimata ca a mai trecut un an, in fine, de-astea umane , dar specific feminine...

"bine ca nu i-a curs din gura" se bucura el, apoi desfacu inca o bere.

Bucati mici de scuipat pluteau intre ei in lumina ciudata a amiezei. Cearta era la inceput. Ficusul fotosintetiza linistit, departe de forfota cuvintelor, atent doar la dioxidul de carbon rezultat din belsug in urma zbieretelor.

O cearta privita din profil are impact maxim, si din acest motiv un fotograf ii privea fascinat de la balconul blocului vecin. Meticulos infingea un bold in capul acestei privelisti, o imortaliza pe insectarul de celuloid.

Si iata cum de aceasta lumina ciudata a amiezei profitau pe rand si ficusul si fotograful.

sunt talentat in aluzii, te sparg fraiere cand vine vorba de aluzii, te calc in picioare printr-o singura aluzie obscena. cu mine nu-ti merge asa, cum vrei tu...

aluzia mi-e erecta.

fraiere.