Protestantii nu vorbesc despre Dumnezeu ca despre o entitate teista, care exista in afara omului. Ci, mai degraba se duc catre o entitate deista, personala, descoperita fiecarui individ prin intermediul simturilor si a ratiunii. Divinul nu se releva oamenilor decat prin intermediul observatiilor empirice, dumnezeul deist e un dumnezeu rezultat din explorarea empirica in timp a indivizilor. E partea comuna a tuturor explorarilor obiective ale speciei. E un dumnezeu cumva personal.
In theism insa, Dumnezeu exista independent de om. El releva doar catorva alesi poruncile Sale. Dumnezeu nu e personal, e bine definit in afara omului, arata la fel indiferent de cat de mult a explorat ratiunea. El exista, punct. Nu putem sa-l cuprindem cu mintea, El e ceva ce nu vom sti niciodata sa cuprindem cu mintea. El comunica prin noi, prin revelatii. Oamenii care cred mult in revelatiile trecute, traiesc intru voia lui Dumnezeu. Unii dintre acestia devin sfinti, alora li se releva cuvinte de la Dumnezeu.
E interesanta ramificatia. Pentru ca pana la urma deism/teism e diferenta majora dintre Ortodoxie si Protestantism. Vestul post-enlightment e dominat de curente deiste, pe cand estul ortodox a ramas teist. Din acest punct de vedere, un ortodox e mai aproape de un musulman (dpdv al apartenentei la teism), decat de un protestant (care in mare majoritate sunt deisti). Daca ne mutam spre spatiul asiatic, putem observa confucianismul, care e mai degraba un cod etic ce nu face apel la divinitate, deci nu e nici teist nici deist. Se aseamana destul de mult cu teismul prin faptul ca regulile sunt imutabile, insa se aseamana si cu deismul prin faptul ca regulile au fost descoperite empiric de catre un mare intelept din trecut, venerat si in prezent.
Is interesante consecintele acestei impartiri de nivel metafizic. De exemplu, in viata de zi cu zi, cum se raporteaza teistii/deistii la reguli? In teism, toate regulile sunt de la Dumnezeu, imutabile, sunt clare si ar trebui respectate de catre toti. Dumnezeu te poate pedepsi sau ierta mai mult(sau mai putin), daca le incalci. La fel, ti se poate revela mai des sau mai rar. daca traiesti in voia Lui. Nu e vreo formula rationala aici, iar teistii sunt ok cu asta, pentru ca recunosc ca nu stiu cum functioneaza Dumnezeu. Deistii, pentru ca nu cred in adevaruri revelate, ci doar in adevaruri observate. Regulile devin mutabile, se pot schimba in timp, fiind produsul explorarii grupului. Cand cineva incalca o regula, incalca practic o regula a grupului. Dumnezeu te poate ierta, la fel cum poate si grupul. Se poate specula destul de mult despre cine este mai iertator .
E iarasi interesant daca analizam modul de organizare politica intre societatile deiste si teiste. Pare ca societatile teiste tind sa creeze sisteme mai autoritare decat cele deiste. Societatile deiste isi creeaza sisteme mai flexibile, mai adaptative. O problema la sistemele teiste este ca nasc tirani. O problema la societatile deiste e ca nasc ideologii extreme. In deism, cand cineva demonstreaza convingator regulile de baza ale functionarii sociale, poate convinge grupul mai usor sa il urmeze, si asa apar miscarile de masa. Pe de alta parte, un tiran dintr-un sistem teist, poate sa se foloseasca de regulile imutabile ale lui Dumnezeu (sau poate imprumuta o ideologie deista) pentru a instaura un regim autoritar si totalitar.
Daca vrei sa invingi un stat deist trebuie sa-i dai populatiei informatii empirice contradictorii. Trebuie sa faci cumva ca toate vocile sa se auda egal de tare. Poti crea miscari de masa mai usor, mai ales in conditii de instabilitate economica. Grupul social va produce reguli contradictorii, constant, populatia se demoralizeaza pentru ca oamenii nu mai stiu care e sensul lucrurilor. Apar mai multe adevaruri la fel de valide. Corpul social se sparge in subgrupuri definite de aderenta la adevaruri comune. Apar conditiile declansarii unui razboi de tip religios.
Un stat teist este invins prin distrugerea cultului liderului. Liderul teist tinde sa fie vazut de catre popor, ori ca o intrupare a regulilor lui Dumnezeu, ori ca o intrupare a Raului. Cand se face ruptura intre popor si lider, atunci statul teist devine foarte vulnerabil. E o lupta intre cei ce vor sa devina noii lideri. Datorita asemanarii intre confucianism si teism, pe dimensiunea imutabilitatii setului de reguli sociale, sistemele politice chinezesti tind sa se asemene cu cele teiste. "Imparatul a pierdut mandatul Cerului", este expresia chinezeasca care descrie ruptura dintre lider si populatie in China. Corpul social se aliaza in spatele unor lideri care sunt vazuti ca fiind o intrupare mai apropiata de setul de reguli imutabile.
Resurse:
- https://en.wikipedia.org/wiki/Theism
- https://en.wikipedia.org/wiki/Deism
- https://en.wikipedia.org/wiki/Pantheism
