Diseara merg pe stadion.
Joaca Rapidul.

Mersul la stadion e un medicament. Ai nevoie sa vezi din cand in cand multimi de oameni extaziate/nervoase. Nimic nu se compara cu senzatia de siguranta pe care o ai cand esti in mijlocul alor tai. Simti pur si simplu ca glasul tau e mai puternic de zeci de mii de ori, ca gestul ritualic al fularului e cel mai maret din cate exista.

Clipa de eliberare a golului. Fericirea ce-ti electrizeaza parul, ridicandu-l. Urletul victoriei. Multumirea ce o vezi in fiecare privire. Nimeni nu e trist, ochii stralucesc privind prin verdele gazonului. E o lume perfecta, utopica.

Nu e nevoie de mai mult. Te intorci acasa secatuit si fericit... Omul social din tine e satisfacut. Se poate intoarce linistit in vagauna lumii virtuale in care isi traieste spaimele.

Curat si Proaspat.