el era omul cu cea mai frumoasa umbra, mai mult decat clara, era perfecta.
si totusi acest om nu era fericit.
umbra dansa charleston, iar el se balanganea in ritm de salsa.
nu putea niciodata sa faca pipi pe umbra lui, ca i se udau sieşi pantalonii.
umbra tinea cu rapidul, cand el tinea cu dinamo.
femeile nu il priveau in ochi, ci in umbra. ii venea sa tipe, din tot adancul corpului lui plin de dorinte. umbra in schimb tacea si il privea intelegatoare, fara sa-l judece.
in schimb, in cea mai adanca bezna, umbra se ridica din pamant si il lua la brat, ducandu-l spre lumina.

si totusi acest om nu era fericit. intr-o zi intunecata de toamna s-a spanzurat. umbra a ramas lipita de podea uitandu-se neputincioasa la corpul ce se legana.
cand l-au coborat din streang, oamenii au vazut ca umbra a nu s-a clintit din loc. a ramas impietrita pe podea, o pata neagra si clara. apoi au pus o cruce la capataiul umbrei, iar corpul a fost ars la crematoriu.

se asteapta ca umbra sa se ridice din clipa in clipa.