zi de zi te trezesti infasurat in asfaltul negru canicular si mergi cu viteza regulamentara spre moarte.
smoala se topeste si se strecoara tiptil in sufletul tau, lipindu-se impecabil de costumul tau impecabil.
acusi e ziua de salariu, bani buni pentru o moarte linistita.
si vad cum la marginea zambetului e craniul.
la marginea zambetului ti se vede craniul.
craniul coborand usor prin canin.
2 comments:
... în timp ce creierul tău, lin, picura uşor, pe canin...
Off, cata dreptate ai, Ionut...
Unii se invart ani de zile pe langa gandul asta. Tu l-ai pus si in cuvinte - impecabil.
Post a Comment