el era singurul care astepta culoarea verde a semaforului pentru a traversa. ceilalti se buluceau oricand, slalomau printre masini si claxoane, doar el astepta politicos pana cand vedea verdele izbavitor.

intr-o zi semaforul s-a stricat. el a vrut sa treaca strada sa-si ia o paine, dar verdele se transformase in galben intermitent. n-a putut sa accepte compromisul, asa ca s-a asezat linistit pe bordura de la baza stalpului, suferind de foame in tacere si chiar si de tacere in foame.

au trecut cateva ore pana cand s-a rezolvat problema. atunci el s-a ridicat si a trecut strada. oamenii din preajma l-au aplaudat cu lacrimi in ochi. zebra a nechezat usor unindu-si ultimele 2 dungi in semn de respect. stomacul a scârţâit gandindu-se ca fericirea poate depinde si de un semafor si nu doar de o paine.

"sunt verde, deci exist" si-a zis si semaforul stralucind mai abitir ca oricand.