se facea ca eram in vie cu tata, mergeam cu masina la focşani. nu stiu de ce am ales drumul prin vii, in dreapta se vedea Magura Vrancei in stanga şesul.

mergeam incet. din fata a aparut un ren, o femeie-ren. am recunoscut-o (era o veche cunostinta) si am invitat-o in masina. cand a intrat in masina s-a transformat in om. ciudat, pentru ca afara era ren. am intrebat-o unde merge. mi-a zis ca la Focşani. stateam amandoi in spate, tata conducea, iar in dreapta era Magura Vrancei.

dupa cateva sute de metri a mai aparut un ren. l-am recunoscut in persoana lui pe prietenul ei. el chiar era un ren ren. avea coarne, copite, urechi clapauge, nas negru zemos. l-am invitat in masina, insa nu a incaput din pricina coarnelor. spre deosebire de ea, el nu s-a transformat in om. nici macar nu putea vorbi. era un ren ren. mi s-a parut ciudat.

am continuat drumul, tata conducea, eu si cu rena eram pe bancheta din spate, in dreapta se vedea Magura Vrancei, Focşaniul aparea cetos in zare si simteam o senzatie acuta de fericire.

apoi m-am trezit. un vis ciudat din care nu-mi amintesc culoarea viei, dar imi amintesc cat de frumosi sunt renii!