Am un catel labrador, care e vesnic flamand. Adora bucataria. Adora toate aromele din bucatarie, si cum cade soarele pe le si le incalzeste. Adora mancarea gatita, cu de toate: cu gogosar, cu cimbrisor, cu sos din belsug, cu orice are leustean etc. Am sa I fac intr o buna zi o rochita cu buline si am s-o las a gateasca. Sigur s-ar descurca.. .
Cand ii dai ceva de mancare din mana, harpaneste constructia bio-calorica in mare graba ca nu care cumva sa te razgandesti. Inca ceva important: de vreo 6 luni o tin la dieta pt ca detine o cantitate considerabila de purcel deghizat in caine Labrador-retriver. Acum e mult mai bine, pt ca am dus o si la curs de gazela.
Zilnic ii dau doua trei nume noi. De exemplu azi i-am spus cam asa: “anki-pupanki”; dupa vreo 2 minute, am revenit in forta cu “inchi-pupinchi”; apoi, mai spre amiaza am dres-o cu “ari-penki”. Ea intelege foarte bine pentru ca a fost dresata inca de cand era copil si avea pernitele roz si credea ca lumea o sa fie tot timpul plina de balarii.
Inca un amanunt”: tine cu echipa shastior donetzk (asa zice ea). Asta ca sa intelegeti mai bine cu cine avem de a face…
Intr o zi a venit la mine o prietena si i a adus Donei din munti un carnatz. Un carnatz din urs. Dona l-a infulecat hulpav, dupa care s-a tolanit pe jos. N a trecut multa vreme si s a transformat, prêt de cateva clipe, in somon. Asta ca sa stiti cu cine aveti de a face…