eram in autobuz si in spatele meu s-a asezat o femeie trista.
eu transpiram si ma gandeam la bere, ea nu se gandea la bere, dar transpira.
femeia trista vorbea la telefon despre despartire si despre cat de groaznici sunt barbatii.
mie mi-era sete, mai aveam 2 statii pana la Universitate si de-abia asteptam sa cobor.
ea mergea la gara si zicea ca nu se mai intoarce in Bucuresti niciodata.
eu ma gandeam ca bine ca e sambata, ca nu e aglomerat si ca am sa ajung repede.
ea povestea in engleza faza despartirii,
eu mi-am zis ca e si asta o forma de dedublare, sa spui in engleza cuvintele care te dor,
ea se vedea dintr-un film cu femei independente care fug in lumea larga,
eu o vedeam intr-un autobuz transpirand,
ea ar fi vrut sa piarda trenul si el sa o sune si sa se impace
eu n-as fi sunat-o si m-as fi dus la o bere,
"afara e vreme de bere si nu de impacari", mi-am zis coborand,
iar autobuzul a oftat incet si apoi a plecat plin de femeia trista.