am vazut un tatuaj deosebit, pe un brat de marinar de dambovita, intr-o zi oarecare de iunie, intr-un loc prafuit din prafuitul bucuresti.

nu era nici ancora, nici sirena, nici love, nici nume de gagica. culoarea insa, era acel celebru albastru nu de voroneţ, ci de jilava.

tatuajul intruchipa un portret de femeie. o femeie cu ochelari si par permanent, genul de vanzatoare care iti da bacsisul inapoi, freza din anii 80-90, ochelari cu rama de plastic din ala de faceam fumigene cand eram mici.

pentru o clipa am crezut ca am iluzie optica. antebratul s-a rasucit, ochelarii au ramas nemiscati tintuiti fiind de privirea mea perplexa, doar freza s-a miscat un pic.

permanentul se confunda cu parul de pe brat, la fel de creţ, nu la fel de albastru. nici o iluzie.