cand imi va putrezi zambetul, voi ramane doar cu amintirile, bune si rele.

va fi liniste, fara vocea aia care ma convinge de fiecare data ca am procedat bine, chiar si atunci cand fac lucruri urate, vocea aia care imi scuza faptele si ma face sa fiu plin de sine si de jeg.

vocea aia ce, scrie in toate manualele de scoala, ma defineste ca om cu personalitate si puternic.

dupa moarte e ca dimineata in fata oglinzii, doar ca e liniste... nu mai e nimeni care sa-mi spuna ca totul e ok.

glasul care ma scuza amuteste pe vecie.