tata m-a invatat de mic despre omul gospodar, omul-la-casa-lui.
omul care stie sa pretuiasca un pahar de vin bun dupa o masa copioasa.
omul care e serios cand e vorba de treaba si neserios cand e vorba de femei.

nu mi-a zis multe atunci. de fapt, mai mult a tacut. dar ma lua cu el in boxa sa vedem cum mai e cu varza murata. mi-arata borcane intregi cu gogonele, cu gogosari la otet, cu zacusca si compot, cu magiun si castraveciori murati si-mi zicea : ha, sa vezi ce bune-or fi la iarna!...apoi turna intr-un borcanel de 400 niste vin rosu. se uita in lumina becului sa vada 'ceva', si-apoi sorbea tot borcanu', plescaind din limba intr-un fel anume. dup-aia lua furtunu' si sufla in varza ca sa nu se-mputa, zicea. mare mester si tata, gandeam pe-atunci, mare smecherie cu varza asta, gandesc si-acum...

tata mi-a legat o muratura de picior. o muratura ca o bomba cu ceas, ce va exploda candva-cumva, si ma va arunca in bratele unei fetişcane harnice si cinstite, ma va arunca la casa mea, cu un copil ce va veni cu mine in boxa la varza, ma va arunca, pe mine, om-la-casa-lui, care stie sa pretuiasca un pahar de vin bun dupa o masa copioasa, omul care e serios cand e vorba de treaba si neserios cand e vorba de femei, omul-la-casa-lui, cu rafturile ticsite de borcanele, pentru la iarna...

asera am pus muraturi. probabil ca bomba a explodat...