vara, in tren, geaca de piele dispare, si in locul ei vezi maieul adibas sau tricoul cu gaurele. maieul se poarta cu par la subrat si cu un pet de noroc la 3.14 litri.
haidi uai, bem si noi o beri ? nu e o intrebare ci un modus vivendi.
maieul trebuie suflecat peste buric, pentru ca berea il face pe mirlan sa devina senzual. buricul rasare spectaculos de singur, e timid si mizerabil.
in acest moment e bine sa nu mai speri la o lume mai buna.
trenul goneste, alcoolul goneste de asemenea in venele maieului.
si numai tu stai pe loc si nu poti face nimic.
si urmatoarea statie nu e niciodata aceea la care va trebui sa cobori.
si maieul mereu si mereu va cobori la o distanta mai mare sau egala cu distanta la care te-ai gandit tu sa cobori.
si nu mai poti sa-ti zbieri in creier pentru ca vocea ta interioara a ragusit ingrozitor.
din departare se aude linistea la care visezi. vezi un copil care sta cu vaca pascanda.
dar nu e idilic, copilul are si el maieu.
1 comment:
bine scrisa. rotunda. bravo.
Post a Comment